Aflat în topul celor mai iubiţi sportivi din Franţa, Sébastien Chabal nu se identifică cu statutul de persoană publică, populară

"Vreau să fac o poză cu el, să i-o arăt mamei" a fost mărturisirea făcută de tînărul Maxime Médard, considerat speranţa rugbyului francez, atunci cînd a fost selecţionat pentru prima dată în selecţionata "Cocoşului Galic", la sîrşitul lui 2008. Cu el, cu Sébastien Chabal, cel despre care se spune că a atins o cotă de popularitate asemănătoare cu cea a lui Jonah Lomu. "Chabal este singurul star pe care l-a avut rugbyul după Lomu. Au fost şi sînt mulţi jucători mari, dar nici unul nu a ajuns la statutul său. Contează mai puţin dacă echipa sa cîştigă sau pierde, oamenii ştiu că datorită lui Sébastien vor vedea spectacol pe teren", a explicat preşedintele unei renumite agenţii de publicitate.

Destăinuiri neaşteptate

Deşi este cunoscut în toată lumea, contractele de publicitate nu încetează să se înmulţească, iar fenomenul "Chabalmania" a atins cote de neimaginat, mărturisirile pe care le-a făcut în autobiografia publicată la începutul anului au arătat o altă faţă a francezului supranumit "Attila". Sébastien Chabal deschide cartea "Mica mea stea" cu o frază în urma căreia s-au scris multe rînduri: "Nu sînt un rugbyst. Nu sînt nici «Bestia franceză», nici «Omul cavernelor», nici «Hannibal». Sînt doar o persoană mai cunoscută decît înainte să ajung pe teren".

"Sîntem sălbatici"

Provenit dintr-o familie modestă, Sébastien a avut nevoie de două decenii pentru a descoperi pasiunea pentru rugby. La 17 ani, din dorinţa de a fi independent, francezul s-a angajat strungar într-o fabrică. "Mă trezeam de dimineaţă, lucram zece ore pe zi. Nu aveam o altă perspectivă, nici un alt orizont decît cel al uşii de la atelier, eram fără vise, fără idealuri. Totuşi, a fost decizia mea", a explicat Chabal care, în 1999,