În ciuda eforturilor Vestului de a întări opoziţia democratică din Belarus, poziţia lui Aleksandr Lukaşenko, considerat ultimul dictator din Europa, rămâne încă stabilă. O înrăutăţire a situaţiei economice ar putea însă eroda suportul pe care acesta îl are în rândul populaţiei.
Într-un amplu articol al jurnalistului american James Kirchick, apărut în publicaţia World Affairs Journal, acesta expune şi analizează situaţia economică, politică şi socială din Belarus. Spre deosebire de alţi dictatori, scrie Kirchick, Aleksandr Lukaşenko nu ezită să îşi exprime dispreţul pentru libertate. „Am avut atâta aşa-zisă democraţie încât ni s-a făcut rău", a declarat acesta în aprilie, adăugând că „de acum încolo, democraţia va fi limitată la metrul pătrat în care stă fiecare cetăţean" - şi nici măcar atât, după cum s-a dovedit câteva luni mai târziu.
În iunie au avut loc, timp de mai multe săptămâni, demonstraţii paşnice, fără vreun conţinut politic: participanţii se adunau într-o piaţă din capitala Minsk şi aplaudau încet sau îşi lăsau telefoanele mobile să sune simultan, evitând să scandeze orice fel de lozincă sau să poarte însemnele vreunui partid din opoziţie. Drept urmare, regimul Lukaşenko a promulgat o lege care interzicea „prezenţa unită a cetăţenilor într-un spaţiu public prestabilit, inclusiv cele aflate în aer liber, la o oră convenită dinainte, în scopul de a expune o formă de activitate sau inactivitate care să poată fi văzută drept o formă de expresie publică a unui protest sau sentiment politic".
Demonstraţiile au continuat, evenimentele din lumea arabă servind drept o sursă de inspiraţie pentru mulţi tineri, din ce în ce mai exasperaţi de lipsa de libertate şi perspective impusă de regimul autoritar al lui Lukaşenko. Poliţia a intervenit în forţă, arestând în total peste 2.000 de oameni (majoritatea acestora au fost însă puşi în libertate la nu