Tendinţa multora este ca atunci când le merge rău, să se împrăştie în multe direcţii, câutând ceva din care să scoată bani. Îşi risipesc resursele şi energia.
Pe lac pluteşte o lebădă albă. Deşi ca de obicei plouă la Amsterdam, la colţul străzii, cu rochiile ei înfoiate, cerşeşte o ţigăncuşă cu copilul în braţe. Mă uit la inelele de aur pe care le are pe degete. Nu s-a mai deranjat să le scoată. „Ăştia e bogaţi, boerule", îmi răspunde când o întreb în româneşte cum merge treaba. Lebăda nu e în pericol, nu va fi mâncată. Afacerea îi merge bine, iar problema ţiganilor numiţi corect politic, dar greşit rromi, nu e problema noastră, ci o problemă europeană.
Ca şi alte afaceri la colţ de stradă, hotdogi, dulciuri, covrigi şi multe altele de potolesc foamea, oriunde se vând bine. E criză de bani, ieftin să fie, la îndemână şi la repezeală. Celelalte însă, mai ales la noi, merg greu. Cu cât mai mici, cu atât mai rău. Iată de ce mi-aş permite, chiar dacă sunt banalităţi sau par puerile, să le spun câteva lucruri celor care încearcă să stea ca întreprinzători pe propriile picioare.
1 Dacă aveţi încasările în lei sau în euro, orice sumă disponibilă pentru o perioadă mai lungă de timp ţineţi-o în dolari. Consolidaţi-vă dacă este posibil toate veniturile în dolari, şi cheltuiţi în lei sau în euro. Cu cât puteţi prin contracte bine făcute, întârziind mai mult plăţile în aceste monede slabe, cu atât veţi fi mai câştigaţi. Depozitele din bănci, dacă le aveţi, păstraţi-le în dolari sau franci elveţieni. Credite luaţi în euro. Feriţi-vă de lei ca de dracu'.
2 Scăpaţi din bilanţ cât mai repede şi la orice preţ de toate activele care nu produc. Terenurile sunt cele mai periculoase. Vindeţi la orice preţ. Nu vă uitaţi la ce pierdeţi. Gandiţi-vă la ce aţi mai putea pierde. Multă vreme ele nu vor avea nicio valoare. Sediile, spaţiile de producţie, depozitele,