De ce vrea Moscova sa scape de Igor Smirnov in Transnistria este o intrebare interesanta, dar nu cea mai imporanta problema, scrie analistul Arkadi Moshek, in paginile ziarului Kommersant. Circumstantele se schimba. Timp de 20 de ani, acest om a fost folosit de Rusia in calitate de instrument politic, iar acum a incetat sa mai joace acest rol. Fie pentru ca la Kremlin s-a decis ca Moscova trebuie, spre propriul sau avantaj, sa-si consolideze pozitiile in relatiile cu UE, fie pentru ca Rusia este la un pas de aderarea la OMC, fie pentru a obtine, in schimbul reglementarii situatiei din Transnistria, acceptul UE pentru crearea impreuna cu Uniunea Europeana a unui comitet pe probleme de politica externa si securitate. Sau poate pentru ca, pur si simplu, ceva nu a mers.

Mult mai important este insa de ce Smirnov, care aparent nu are solutii, nu se grabeste sa se supuna dorintei exprimate de Moscova, ba dimpotriva, se opune. Poate ca, pe plan local, Rusia nu mai este privita ca un factor atotputernic in spatiul fost sovietic? In ultima instanta, exista atatea dovezi in acest sens. Spre exemplu, fostul presedinte moldovena, Vladimir Voronin, a castigat alegerile in 2005 pe fondul unei confruntari deschise cu Moscova, iar prietenia comunistilor moldoveni cu Rusia nu i-a ajutat sa revina la putere in 2009-2011.

In plus, statele caucaziene isi fac fiecare jocul propriu si nimeni nu mai crede ca venirea la putere a liderilor lor mai depinde de capacitatea de a ajunge la o intelegere cu Moscova.

Moscova este, pur si simplu, obligata sa mearga la risc, folosind impotriva lui Igor Smirnov intregul ei arsenal de mijloace de influenta pentru a-l determina sa capituleze. Pentru ca o infrangere in Transnistria ar fi interpretata drept un semnal clar al nivelului real de influenta a Rusiei in fostul perimetru sovietic, punand puternic la indoiala di