Pentru a fi siguri că nu aruncaţi banii pe geam, trebuie să vă gândiţi foarte bine înainte de a alege tâmplăria uşilor şi ferestrelor. Printre altele, trebuie să ţineţi seama de coeficientul de transfer termic, gradul de izolare fonică, etanşeitatea la aer şi apă, greutatea, culoarea, locul montării şi, nu în ultimă instanţă, de durata de viaţă şi de preţ.

Fiecare dintre sistemele de tâmplărie existente pe piaţă prezintă avantaje şi dezavantaje. Tâmplăria din aluminiu cu barieră termică prezintă o foarte bună rezistenţă la agresiunea mediului, o întreţinere relativ uşoară, o bogată paletă coloristică, dar şi un preţ de cost mai ridicat. Tâmplăria din lemn stratificat prezintă o eleganţă deosebită, o eficienţă termică remarcabilă, dar şi o rezistenţă modestă la agresiunea mediului exterior, fiind vulnerabilă la ultraviolete şi ploaie. În acelaşi timp, întreţinerea este costisitoare, iar preţul destul de incomod. Tâmplăria din PVC extrudat prezintă o foarte bună fiabilitate, o izolaţie termo-fonică corespunzătoare, în funcţie de numărul de camere prezentat de profilul constructiv, o etanşeitate excelentă şi un preţ de cost accesibil. Dezavantajul acesteia îl constituie gama coloristică săracă.

Unul dintre cele mai importante lucruri în cazul unei tâmplării este capacitatea acesteia de a împiedica migrarea aerului cald, din interior către exterior (în zilele reci) şi din exterior către interior (în zilele de vară) sau, cu alte cuvinte, coeficientul de transfer termic - cantitatea de căldură pierdută printr-o fereastră de un metru pătrat în timp de o oră, la o diferenţă de temperatură exterior-interior de un grad. Din acest punct de vedere, între materiale şi sisteme diferite este o deosebire semnificativă. Astfel, aluminiul fără barieră termică are k= 5, 2 W/m²K, pe când aluminiul cu barieră termică are k=2, 8 - 3, 3 W/m²K. În schimb, PVC-ul armat cu oţel