Ceea ce intriga este tehnica scoaterii din joc a liderilor cazuti in dizgratie, in stil bolsevic.
Oricite motive s-ar cauta in excluderea lui Geoana, ceva ne scapa. Faptul ca Victor Ponta este dispus sa piarda (irational) sefia Senatului, un avanpost esential pentru morisca legislativa, lovind in interesul pe termen lung al partidului, ne face sa credem ca avem de-a face cu altfel de explicatii. Nu sint neaparat secrete, nu stau ascunse in chimia nedescifrata a relatiei unui fost cu un actual lider al PSD, cit fac parte dintr-o dinamica mai ampla a ceea ce inseamna viata politica romaneasca. Curios, cazul Geoana nu e inedit, nicidecum, ci un fenomen cu repetitie. Sa trecem in revista liderii de partide scosi din joc, exclusi, plecati din partidele pe care le-au condus sau in care s-au numarat printre fondatori. Primul pe lista: Petre Roman. Dupa un scor catastrofal la alegerile prezidentiale din 2000, este maturat de motiunea lui Traian Basescu, fara sa inteleaga ce se petrece. Resentimentar, ii provoaca o vreme pe fostii colegi, isi lanseaza un nou partid, face jocurile PSD in Parlament, cocheteaza, ca in vremurile bune, cu Ion Iliescu. Liberalii au intrecut masura, doi dintre fostii presedinti nu se mai regasesc in partid. Valeriu Stoica si Theodor Stolojan, platformisti pro-Basescu, adepti ai unificarii dreptei, decid sa paraseasca PNL-ul condus de Calin Popescu Tariceanu. Ambii nu mai reprezentau mare lucru in partid. Stolojan a produs doua rateuri tip Geoana la prezidentiale, unul cind nu a intrat nici macar in turul doi al alegerilor din 2000, al doilea in 2004, cind s-a retras la tratament, epuizat psihic de campanie. Stoica, singurul avocat neconditionat al lui Stolojan, alege calea despartirii de PNL, dupa ce-si epuizase argumentele unificarii dreptei. Asadar, cele mai importante partide au avut crize similare, spasme si scandaluri cu efecte aproape id
