Prima dată când o vezi, crezi că e plătită să apară într-o reclamă. Dacă îi asculţi povestea, îţi dai seama că este o mamă din realitatea Roşiei Montane care trăieşte decent.

O ţară întreagă a văzut-o la televizor, în spoturile "Scrisoare către România". Cei care o recunosc în Alba Iulia o întreabă "Dumneavoastră sunteţi doamna din reclame?". O felicită că a avut curajul să iasă pe sticlă, că nu i-a fost ruşine că este săracă. A fost şi pupată şi strânsă în braţe de oameni pe stradă. Acum câteva săptămâni, la o serbare locală, oamenii şi-au făcut poze cu ea. Cu toate astea, până de curând a trăit de pe o zi pe alta vânzând şosete şi cearşafuri pe care le făcea cu mâna ei. Acum, lucrează la biserică, câteva ore pe zi.

Sanda Lungu e vedeta TV a Roşiei Montane, locul unde nici măcar sărăcia nu poate înăbuşi speranţa.

Nepoată şi fiică de miner

Bunicul Sandei Lungu a venit din Austria. Era miner şi, poate că, l-a atras prosperitatea de atunci a regiunii. Bunica ei a venit din Ungaria. S-au cunoscut la Baia Mare, unde s-au şi căsătorit. Apoi au decis că meargă la Brad, de unde au ajuns la Roşia Montană, localitate în care s-au stabilit. În acele vremuri, localitatea ispitea minerii cu muncă grea, dar bine plătită. Astăzi - cel puţin până la reluarea mineritului – Roşia îi alungă, fiindcă aici nu-i aşteaptă decât perspectiva şomajului şi pustiul de pe străzile localităţii.

Tatăl Sandei Lungu a fost tot miner în Roşia în ultimii ani de exploatare a aurului. Povesteşte Sanda Lungu: "Bunicii mei îi spuneau «Melu», de la miel, că era aşa blând şi bun. Venea seara ud şi murdar de galiţă, apă din aceea roşie. Se schimba afară şi apoi intra în casă şi se spăla în lighean. Abia după aceea luam masa împreună. Avea mâinile atât de muncite şi câteodată când făceam prostioare ne zicea «Vedeţi voi mâinile astea? Pentru voi