Unul dintre cei mai cunoscuţi regizori români, Victor Ioan Frunză (54 de ani) este autorul unor creaţii care au marcat istoria recentă a teatrului românesc. Fie că e vorba de montări grandioase, cu muzică live pe scenă, fie că vorbim de montări în care magia se creează în spaţii mici, spectacolele lui nu seamănă niciodată unul cu altul, dar toate sunt propuneri artistice care se definesc printr-un stil inimitabil.
La Teatrul Metropolis, va avea loc în curând premiera cu „Îngeri în America", primul spectacol de teatru în serial din România, iar în recent încheiata ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT) au fost prezente două dintre montările lui: „Furtuna", realizat în patru personaje, şi „Cântăreţa cheală & Lecţia". Am stat de vorbă într-o după-amiază rece, pe care teatrul şi amintirile au făcut-o să devină caldă şi luminoasă.
Creator al unor spectacole fără egal în teatrul românesc, regizorul de teatru Victor Ioan Frunză povesteşte despre neliniştile care i-au străbătut existenţa artistică.
„Adevărul Weekend": Cele două spectacole incluse în selecţia FNT vă reprezintă în acest moment al creaţiei dumneavoastră?
Victor Ioan Frunză: Mi s-a părut extraordinar că a putut fi inclus în festival spectacolul „Cântăreaţa cheală & Lecţia". Pentru că a fost creat într-un context destul de dificil, într-o iarnă foarte grea, cu mult viscol, şi pe urmă a fost întâmpinat cu aceeaşi răceală şi de fostul selecţioner, care pur şi simplu n-a vrut să-l vadă. Sigur că eu nu pot să vorbesc laudativ despre spectacolul meu, dar cred că, într-o lume teatrală destul de lineară cum e cea de la noi, înseamnă policromie. E bine că a apărut în tandem cu „Furtuna", pentru că spectacolele mele nu seamănă unele cu altele. „Furtuna" reprezintă o direcţie regizorală pe care nu mi-am propus-o ca atare, dar care s-a iscat asemenea unei furtuni... şi cred că poate să f
