La numai 20 km de malul mării, o minune a vieţii creştine din România şi unică în Europa, Complexul Rupestru de biserici de cretă Murfatlar- Basarabi, stă îngropată sub un acoperiş de scânduri negeluite. Deschis publicului, Complexul Rupestru ar fi creat slujbe, ar fi înfiinţat pensiuni şi restaurante tradiţionale, ar fi adus cohortele de turişti japonezi şi banii lor de cheltuială, care nu sunt de neglijat.
1 /.
Cui să se închine ei, mai întâi, oamenii de la Murfatlar: în faţa muntelui de cretă sau în faţa lui Dumnezeu? Până în prezent, de 21 de ani, unii s-au ploconit doar în faţa cretei- un praf care, zic ei, are preţiozitatea, nobleţea şi profitul său în euro. Dar unde dai cu dunga de cretă, vine ploaia Domnului şi o spală.
De 21 de ani, sfinţii de cretă de la Murfatlar stau arestaţi de nehotărârea mioritică. Acolo, la începuturile creştinismului, ascunşi prin tuneluri şi cataracte cu religia lor interzisă, călugării aprindeau lumânări la 20 km de Marea Neagră. Azi, la Complexul Rupestru Basarabi-Murfatlar nu se mai aprinde nici măcar un bec. Basilicile creştine stau cuminţi sub o manta de scânduri negeluite, aşteptând sfârşitul lumii altora sau sfârşitul izolării lor.
Între geamie şi biserică
Oraşul Murfatlar este vestit pentru vinurile sale, dar localnicii cârtesc că aici găseşti mai degrabă vinuri de Valea Călugărească. De pe podul metalic care retează cartierele de case în două şi care te trimite mai departe, către frontiera cu Bulgaria, un tablou sumar îţi oferă vreo câteva repere: drept înainte este primăria, la stânga este biserica ortodoxă a unui popă veşnic afumat şi casa lui nenea Cucuveanu- un Moromete local ce învârte primarii şi politica din localitate, la dreapta exploatarea de cretă şi micuţa geamie musulmană, iar dedesubt, ameţitor, curge stătut Canalul Dunăre- Marea Neagră.
În spate, pe umărul unui tăpşan aproape p
