Citatul pe care l-am ales din cartea prezentată în această săptămână descrie un terorist ascuns în mulţime. Anonim, jerpelit, pradă nemulţumirii faţă de ordinea existentă, se strecoară printre oameni, clocind planuri criminale. Ai crede că pasajul acesta îi aparţine unui autor din ziua de azi, dar cuvintele respective au fost aşternute pe hârtie cu mai bine de un secol în urmă.
"El era o forţă. Se delecta cu imagini ale ruinei şi distrugerii. Mergea uşor, nebăgat în seamă, jerpelit şi nefericit – dar înspăimântător în simplitatea ideii sale de a se folosi de nebunie şi disperare pentru a reface lumea. Nimeni nu se uita la el. Trecea nebănuit şi ucigător, ca o molimă, pe străzile înţesate de oameni"
Dacă vrei să înţelegi mai bine scrierile lui Graham Greene şi John le Carre, e obligatoriu să citeşti "Agentul secret" al lui Joseph Conrad. Un roman-piatră de temelie la edificiul romanului de spionaj mondial – nu întâmplător "Modern Library" l-a aşezat în poziţia 46 într-un top al celor mai bune romane ale secolului XX.
Deşi este un precursor, Joseph Conrad nu are nimic din stângăciile cuiva care inaugurează o direcţie în literatură. În naraţiunea sa nu descoperi nici o ezitare, nici o fisură. Explicaţia? El a beneficiat de excepţionala tradiţie a prozei britanice, care i-a modelat viziunea de scriitor şi i-a şlefuit stilul. De aceea, "Agentul secret" apare ca o carte perfect construită, cu suspans, cu observaţie socială şi psihologică profundă, cu o ironie de bună calitate. Frazele ei lungi, cu multe meandre, sunt parcă ale unui text care trebuie el însuşi descifrat. Lectura lor, însă, reprezintă o recompensă pentru oricine se arată interesat de ravagiile pe care le provoacă inconştienţa unora dintre semenii noştri.
Plasată în Londra anului 1886, acţiunea cuprinde în vârtejul ei revoluţionari, anarhişti, spioni, fabrica
