În general, toate amintirile din război sunt cumplite. Dar unele… nu. Unele sunt pline de romantism, de iubire şi poate de aceea sunt cu mult mai frumoase. Aşa este şi povestea de iubire a luptătorului din primul război mondial, Gheorghe T., şi a soţiei sale, Sevastiţa.
Povestea de iubire a fost imortalizată în fotografia care avea să arate tuturor că dragostea învinge chiar şi războiul. Uriaşul bărbat din fotografie, Gheorghe T., lupta în Armata Română, şi bătăliile purtate l-au dus din Moldova până în Prejmer, lângă Braşov. Acolo, încartiruiţi într-o parte a casei cârciumarului, şi-au petrecut el şi camarazii săi o parte din vreme.
Atunci a cunoscut-o pe Sevastiţa, fata "găzdoiului". Micuţă, tinerică şi necunoscătoare într-ale lumii, fata pusese ochii (sfielnic) pe uriaşul luptător ce părea teribil de... războinic, aşa, cu sabia-i cea lungă şi cizmele-i înalte. Mustaţa-i falnică îi dădea un aer şi mai fioros. Îi era frică de el, dar o şi atrăgea ca un magnet. Era majestuos, mai înalt decât camarazii săi, mai frumos, mai… Gheorghe a simţit starea fetei şi inima i s-a umplut de iubire. Încă de cum a văzut-o prin curte, trebăluind pe la acareturi, nu-şi mai putea lua ochii de la ea. Fetişcana părea că pluteşte şi că orice boare avea s-o ridice şi s-o poarte în zări. Când o vedea i se topea sufletul.
Părinţii fetei au observat că războinicul moldovean îi cam făcea ochi dulci şi au făcut tot posibilul ca între cei doi să se strecoare mereu ba o treabă de făcut, ba mama, ba unul dintre fraţi, astfel să nu rămână singuri.
Dar, cum se spune că orice lucru interzis este mai dorit, cei doi iubiţi făceau ce făceau şi se întâlneau pe ascuns.
Curând, Gheorghe o ceru pe Sevastiţa de nevastă. Îi oferi sufletul şi toată dragostea. S-a legat să o iubească, să o apere şi să o ocrotească toată viaţa. Ea a acceptat, chiar dacă şt
