Durata prea mică a consultaţiei şi, în general, incapacitatea de a reţine toate informaţiile pot compromite tratamentul.
Unii bolnavi, deşi nu înţeleg în totalitate indicaţiile medicului, nu solicită informaţii suplimentare, aşa cum ar fi firesc. Potrivit medicului de familie Olga Brihăilescu, în astfel de situaţii se regăsesc îndeosebi persoanele în vârstă şi cele cu un nivel intelectual mediu. Însă comunicarea dintre medic şi pacient este esenţială, deoarece reprezintă garanţia pentru reuşita tratamentului.
„Între pacient şi medic trebuie să există mai mult decât o relaţie de colaborare. Este vorba despre un fel de chimie, în sensul că bolnavul trebuie să aibă disponibilitatea de a asculta ce-i spune medicul, dar, în acelaşi timp, să-i şi arate acest lucru. În caz contrar, dialogul se transformă în monolog", explică prof. dr. Dan Gaiţă, medic cardiolog la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara. O posibilă soluţie pentru a face consultaţia mai eficientă ar fi ca pacientul să se informeze în prealabil despre boală pentru a fi mai receptiv la explicaţiile medicului.
Boala, explicată în cinci minute
În contractul-cadru este stipulat că o consultaţie la medicul de familie sau la medicul specialist trebuie să dureze maximum 15 minute.
Într-un sfert de oră, medicul ar trebui să realizeze anamneza (pacientul este întrebat despre simptome şi despre istoricul său de boală, inclusiv al familiei sale), să consulte pacientul şi să prescrie medicaţia.
„Timpul este nepermis de scurt pentru a reuşi să realizăm o consultaţie ca la carte. Din cele 15 minute, doar ultimele cinci se alocă pentru explicaţii privind boala şi stilul de viaţă pe care îl impune tratamentul. Din păcate, până a doua zi, unii pacienţi mai reţin cam un sfert din ce li se spune, dar este explicabil, ţinând cont de avalanşa de informaţii noi desp
