Sînt totuşi discipline în care performanţa se întrerupe mai repede, precum gimnastica sau înotul, şi altele în care maturitatea se atinge tîrziu, ca la probele de marş şi maraton din atletism
Discuţia legată de rentele viagere a pornit de la gimnastică şi de aici s-a ajuns la lipsa de longevitate a acestui sport. Vîrsta de retragere, mai ales la feminin, e una scăzută, fiind vorba despre o disciplină teribil de solicitantă pentru organism. O gimnastă care renunţă la 18-20 de ani ar fi trebuit să aştepte alţi 10 ani măcar pînă să poată încasa renta. Se poate vorbi însă despre o medie a vîrstei de retragere şi în alte sporturi? Nicolae Mărăşescu, reputat antrenor de atletism, fost membru în comisia care a redactat Legea Sportului din 2000, crede că lucrurile trebuie luate cu măsură.
Tirul înseamnă maturitate
"Impunerea oricărei limite de vîrstă pentru acordarea rentei reprezintă o greşeală. În atletism, spre exemplu, unde există peste 20 de probe, nu poţi găsi o etate comună nici pentru vîrful de performanţă, nici pentru renunţare la sport", spune Mărăşescu. "În maraton şi marş, maturitatea se atinge la 35-40 de ani, în timp ce la sprint e foarte posibil ca la 23-25 de ani să-ţi fi atins deja maximumul şi să te găseşti la apus". Fostul secretar de stat enumeră tirul printre sporturile în care rezultatele vin mai degrabă după 30 de ani şi exemple există şi la noi destule. Ion Dumitrescu a ieşit campion olimpic la talere în 1960 la 35 de ani, dar a concurat şi la JO din 1972, la 47 de ani.
Scrima, în schimb, ar intra în categoria sporturilor longevive, în care porneşti de tînăr şi poţi obţine performanţe importante şi la 38-40 de ani. "Gimnastica, înotul şi săriturile în apă au vîrstele cele mai scăzute la retragere, iar la discipline precum judo, box, lupte, haltere s-a observat o scădere a etăţii participanţilor din nevoia de v
