Astăzi este ziua cea mare pentru Mircea Geoană, zi în care cu siguranţă nu v-a ţopăi de bucurie. Victor Ponta, directorul său de campanie electorală, l-a învins şi i-a luat postul de preşedinte de partid, moment în care, o parte din susţinătorii săi au şi plecat de la stânga din opoziţie, la stânga de la putere. Nu este pentru prima dată când un lider important al stângii se rupe de partidul prin care a ajuns în vârful politii româneşti, pentru că dacă n-ar fi fost preşedinte de partid Mircea Geoană, n-ar fi fost nici preşedintele Senatului, iar funcţia de preşedinte al Senatului l-a aşezat pe locul doi în stat. Micea Geoană n-a fost puternic pentru că partidul l-a refuzat iar toţi cei cinci milioane de români care i-au dat votul au simţit o imensă frustrare faţă de cel care ar fi trebuit să le fie preşedinte. Nu se poate spune că Mircea Geoană a fost un lider puternic, dar nici că a fost un lider slab, întrucât în ciuda tuturor greşelilor sale a făcut şi multe lucruri bune pentru ţară. Geoană a fost un lider deştept şi trebuie să rămână în această postură chiar dacă Victor Ponta îl mazileşte precum sultanii otomani pe vechi noştri domnitori. Desigur, pentru Victor Ponta, câteodată, funcţionează o putere iluzorie susţinută în interior de socrul său şi în exterior de nevasta sa, dar acest fenomen se numeşte lobby şi nu siguranţă. Supărarea lui Ponta pe Mircea Geoană seamănă cu supărarea lui Vodă pe sat, pentru că PSD se bazează pe o mulţime oarbă, care habar nu are de politică, dar votează într-una la schimbare. Odată cu venirea lui Traian Băsescu la putere, votul la schimbare n-a mai funcţionat. Ori această mulţime oarbă nu poate asimila în totalitate, politica fără doctrina USL. Mulţimea săracă ştie că statul trebuie să-i pună la dispoziţie programe de protecţie sociale, însă, statul este acum prea sărac pentru a face ce a mai făcut până acum. Aceasta pentru că