Dacă pleacă Băsescu, vine Geoană. Dar Geoană nu mai vine. E şi el pe plecatelea. În acest caz, conform Constituţiei, avem un plan B: preia frâiele ţării şeful Camerei Deputaţilor. Cu asta, gândirea diletantului intră, definitiv, în colaps.

Am început să cred - poate prea târziu - că sunt incapabil să pricep ideile, strategiile, subtilităţile oamenilor politici. Trebuie să fie vorba de nişte fineţuri care depăşesc facultatea de înţelegere a unei minţi obişnuite. Nu degeaba ne conduc. Ştiu, probabil, lucruri pe care noi nu le ştim, au un metabolism mental inaccesibil muritorului de rând, lucrează după reguli misterioase. Iată un exemplu: corifeii Opoziţiei vor să-l dea jos pe Băsescu. Un ins oarecare, unul ca dumneavoastră şi ca mine, ar gândi aşa: dacă suspendarea preşedintelui reuşeşte - ceea ce, aritmetic vorbind, e puţin probabil (deşi, iarăşi, n-avem de unde şti cum calculează politicienii în cauză!) - atunci interimatul va fi asigurat, conform Constituţiei, de preşedintele Senatului. Şi aici vine machiaverlâcul: aceeaşi Opoziţie declanşează, simultan, o procedură care să-l invalideze şi pe actualul preşedinte al Senatului, până mai ieri om de-al lor. Nu putem şti de ce au ales să facă asta tocmai acum. Dincolo de logica vulgului e, de altfel, faptul însuşi că Mircea Geoană e, din câte ştim, singurul membru al acestui vechi şi glorios partid, adus în faţa comisiei sale de integritate. Ai fi putut crede că, să zicem, şi năzdrăvanul Mazăre, pentru una sau alta din nenumăratele lui brambureli, ar fi meritat o oarecare urecheală. Ca să nu mai vorbim de o sumedenie de penali (C. Voicu, de pildă), lăsaţi să forfotească impenitent în ograda partidului şi a Parlamentului. Ei bine nu. N-avem decât un singur „bad guy": Geoană. Adică cel pe care tot PSD voia, acum doi ani, să ni-l facă preşedinte. Cine era, pe-atunci, vârful de lance al campaniei electorale a lui Geoan