Pacienţi diagnosticaţi cu cancer spun că, după ce şi-au revenit, abia aşteptau să discute despre boală. Sursa: REUTERS
Sunt mii de feluri în care poţi vorbi despre cancer şi, deşi toată lumea se fereşte să discute despre boală, oamenii care suferă spun că întotdeauna au simţit să împărtăşească cu alţii ce simt când află că sunt bolnavi. Să spună orice, să pună întrebări la care să primească sau nu un răspuns. Orice variantă e pentru ei bună, atât timp cât, aşa cum spun, este vorba de o descătuşare.
În Bucureşti, un centru de consiliere pentru pacienţii diagnosticaţi cu cancer a fost deschis acum un an, pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. Pentru oamenii care simt nevoia să vorbească despre diagnostice, doctori, medicamente sau doar să răbufnească în plânsul acela liniştitor, a descărcare, psihologul Patricia Cihodaru îi aşteaptă într-o cameră încălzită de un soare care intră printr-o fereastră mare, cocoţată sus pe un perete şi încadrată cu două tablouri cu flori şi o icoană.
Pe o canapea albă, toţi trec prin etapa povestirii. Se tratează timiditatea şi neîncrederea că, într-o zi, se vor putea întoarce la ce au fost odată.
Viaţa cu un cancer la sân
Mihaela Mircea se aşază pe canapeaua aceea albă, iar Patricia îi stă alături. Psihologul îi ştie povestea şi spune că pacienta e mai tonică şi mai veselă ca niciodată. Sunt trei ani de când a aflat că are cancer la sân. A fost o întâmplare ca, într-o zi de noiembrie, să meargă la un control.
"Împlinisem 40 de ani şi nu fusesem la o consultaţie amănunţită. Dar simţeam ceva. Şi nu simţeam ceva bine. De fiecare dată când îmi pica în mână ceva despre cancer, dădeam deoparte, cu teamă. Şi da, mi-era frică să mi se întâmple tocmai mie. Despre cancerul la sân nu ştiam multe chiar din cauza asta, pentru că refuzam să citesc ceva despre", povesteşte Mihae
