Băiat de prăvălie, ucenic, valet, portar de hotel, revoluționar, publicist, socialist, hoinar, zugrav, fermier, scriitor, fotograf ambulant. Biografia lui Panait Istrati poate fi împrumutată oricărui erou dintr-un roman picaresc modern.

Panait Istrati chiar a fost unul dintre marii aventurieri ai literaturii române. Născut în portul Brăilei într-o vreme când acesta avea o importanță comercială covârșitoare, Istrati a crescut printre marinarii de toate națiile care ajungeau aici pentru negoț. Fermecat de povestirile lor, nu avea cum să nu-și dorească să vadă lumea.

Mai târziu, în adolescență și în prima tinerețe, și-a pus în practică fanteziile. A călătorit în Egipt, în Siria, în Grecia, în Italia. Întors acasă, a fost unul dintre organizatorii grevelor muncitorilor brăileni (1910). Avea doar 24 de ani și devenise socialist. Cam tot atunci au apărut și primele semne ale bolii de plămâni care avea să-l marcheze pentru tot restul vieții. Au urmat ani de hoinăreală în Elveția și Franța, unde, printre numeroasele slujbe pe care le-a avut, s-a pus serios pe scris.

Ajutat de Romain Rolland

În primele zile ale lui 1921, disperat și depresiv, își taie beregata într-un parc din Nisa. Din fericire, este salvat. Polițiștii găsesc, printre hârtiile sale, o scrisoare-confesiune către celebrul Romain Rolland și o dau unui ziar, care o trimite scriitorului francez. Acesta îi răspunde entuziasmat lui Panait Istrati.

Din acest moment, scriitorul devine mai important decât aventurierul. În 1923 publică Chira Chiralina, cu prefața în care este denumit „un Gorki balcanic”, și zarurile sunt aruncate. La moartea sa era unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români la nivel european. Avea 27 de cărți traduse în 17 limbi. Puțini autori români s-au putut mândri vreodată cu o astfel de performanță.

Citiți mai multe povești despre viețile scriitor