Suficient a fost sa citim stirile ultimelor 48 de ore ca sa intelegem un lucru simplu – cei care au incercat sa faca afaceri banoase in timpurile bune ale economiei europene, implicit si ale celor romanesti, se retrag cand timpurile au devenit mai putin propice. “Goana dupa aur”, inceputa dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, s-a terminat asa cum stim cu totii. Astazi ei parasesc Romania cand lucrurile de acasa nu stau prea bine. Se intampla nu numai in Romania, ci in tot Estul Europei. Nu prea au ajutat intalnirile Presedintelui Basescu la Bruxelles si nici discursul linistitor al lui Barosso. Simplu, Barosso nu poate face nimic in fata guvernatorului Bancii Centrale a Austriei, Ewald Nowotny. In ceea ce priveste finantele Austriei, Nowotny e mai puternic decat “Comisarul Sef” Barroso. Strategia preventiva aplicata de austrieci pentru a-si apara mult pretuitul AAA este absolut independenta de orice pozitionare politica.
Dupa perioada cand “agentiile de rating” erau dusmanul comun al fundatiei monedei europene, apare acum un alt inamic comun, poate mai puternic decat primul, “pietele de capital”, mai pe romaneste cam toti cei care fac specula intre doi parametrii distincti si bine conturati – pericolul falimentului si castigurile potentiale la maximum posibil si in cel mai scurt timp. Asta se numeste economie de piata, in care fiecare apuca cum poate, cand poate si cat poate.
Fara a incerca sa alunec spre populism, trebuie sa mentionez ca exista reglementari si clauze contractuale in cazuri despre cele pe care le discutam. Intrebarea ar fi care sunt, unde sunt si de ce contractele de privatizare sunt atat de opace publicului ? Cred ca cetatenii acestei tari au dreptul legitim sa stie daca interesele lor au fost aparate in aceste contracte de privatizari.
Cred ca Presedintele Basescu are dreptate cand sustine ca “nu am vrea sa le aducem am
