- Social - nr. 898 / 25 Noiembrie, 2011 Sunt multe asezari transilvane cu rezonante frumoase, blande si melodioase cuprinse in stravechea scriere si rostire a numelui lor. Este si cazul satului Gales din Marginimea Sibiului. El isi are ulitele, casele si gospodariile bine tocmite si aproape "lipite” de cele ale Salistei – "Oraselul Academicienilor”, busturile cu chipul acestor destoinici fii de plugari-oieri decorand lunga alee a parcului din zona centrala a acestei vechi asezari. Amintitul sat l-a dat ortodoxiei neamului romanesc pe Sfantul Preot Marturisitor pentru Dreapta Credinta Ioan din Gales, iar aceasta mica asezare gazduieste atat de putini locuitori, incat preotul ii cunoaste cu numele si cu porecla, stiindu-le pana si ziua si anul nasterii! Ca urmare, ii felicita, de fiecare data, la sfarsitul slujbelor duminicale, atunci cand le vine randul. Sunt putini la numar, dar tare vrednici si omenosi. Dovada ca au pastrat si ingrijit biserica ortodoxa multiseculara, precum o bijuterie de mare pret, primenind-o si intinerind-o mereu cu ravna, credinta si dragoste, asigurandu-i statutul de monument istoric si de cult religios. Apoi, o fiica a locurilor, regretata si vrednica de lauda si de pomenire, dascalita Maria Costachescu, si-a transformat casa parinteasca in Muzeu Etnografic, iar familia sotilor Ana si Dumitru Manig duce mai departe, la indeplinire, poruncile numai rostite, deci nescrise si neparafate de notar, ale parintilor si inaintasilor lor bunici si strabunici. Acelea de a ingriji, ocroti si pastra o veche moara pe apa, asezata in vatra satului peste repezisul vaii de munte a Raului Negru. Rotile ei dintate, ca si pietrele grele si ferecate, jgheaburile si cosurile de bucate cu clopotei dateaza din ultima jumatate a secolului al XIX-lea. Si cu toate ca "moara pe apa” din Galesul Salistei macina boabele de grau si de porumb doar din cand in cand, actual