Două cărți, relativ recent apărute, În țara bărbaților de Hisham Matar, în traducerea excelentă a Sînzianei Dragoș, și Înăuntrul regatului, viața mea în Arabia Saudită de Carmen Bin Laden, tradusă fluent de Laurențiu Dulman, mi-au stîrnit curiozitatea: sîntem în anul Primăverii Arabe, mi-am spus, toată lumea ia în calcul aspectele politico-economice, dar cele general-umane, de pildă viața dramatică a femeilor în unele țări musulmane, dăinuind indiferent de schimbările ideologice survenite, nu prea mai interesează pe nimeni.

Cartea scriitorului libian Hisham Matar – locuind în prezent la Londra –, sugestiv intitulată În țara bărbaților și avînd pe copertă o femeie purtîndjallabia, te introduce, chiar din primele pagini, în atmosfera orașului Tripoli, în anii ’80, în plină guvernare Gaddafi, cu al său Comitet Revoluționar. Cartea, scrisă la persoana întîi, de un copil de nouă ani, care asistă – neputincios uneori, alteori intervenind chiar cu cruzime și cinism – la drama țării sale și, la scară mai mică, la drama propriei familii, devine un adevărat document al lumii arabe contemporane. Copilul e foarte atașat de mamă, căreia nimeni nu-i spune pe nume, doar Um Suleiman, adică mama lui Suleiman; Baba – tatăl, care e om de afaceri – e distant sau, pur și simplu, absent. Din capul locului, parcursul existențial al copilului e marcat de povestea mamei: la 14 ani, fiindcă ieșise cu un băiat la Cafeneaua franceză și fuseseră văzuți în public ținîndu-se de mînă, fusese închisă în camera ei o lună întreagă, după care fusese măritată cu un bărbat mai în vîrstă, pe care nu-l văzuse niciodată pînă atunci. Cu alte cuvinte, fără drept de replică, viața ei se sfîrșise la 14 ani. Nu avusese de ales: fie măritișul, fie moartea pentru a salva, chipurile, onoarea familiei, deși era doar un copil. În urma acestei experiențe, femeia s-a resemnat: și-a asumat rolul nedorit, de