A fost odată un om care a înfruntat toate greutăţile vieţii şi a depăşit cu dragoste de Dumnezeu toate căile lumii „iluziei” (cum este numită lumea noastră în Orient) şi pe toate acestea le-a făcut pentru a ajunge în Nirvana sau în Rai. La poarta Raiului l-a aşteptat un mare Gardian, care i-a pus nenumărate întrebări, l-a supus unui nou şirag de teste şi, în vreme ce omul le trecea pe toate cu brio, iar în Cartea Vieţii lui Gardianul vedea numai curăţenie, deci era apt să ajungă în Rai, s-a auzit un lătrat.

„Ce-i asta?”, a întrebat Gardianul Raiului cu surprindere? Omul nostru i-a spus: „E câinele meu, însoţitorul credincios pe calea vieţii. El m-a însoţit prin toate greutăţile”! „Doar nu vrei să iei câinele în Rai”, a ripostat Gardianul uluit! „O, domnule, dar nu-l pot părăsi chiar acum, el este prietenul meu cel mai bun”. „Domnule, ai muncit o viaţă din greu să ajungi în Rai, iar acum, când eşti la uşă, abandonezi totul pentru un câine? Înţelegi, câinii nu pot ajunge în Rai, trebuie să-l laşi la uşă.”

Câinele însuşi s-a rugat de stăpânul său: „Te rog, nu abandona acum, la final, toată munca ta. Îţi mulţumesc că ai fost alături de mine toată viaţa, dar acum trebuie să-ţi urmezi calea”. Dar omul nostru, profund mâhnit, a spus dintr-o dată: „Dacă trebuie să-mi părăsesc prietenul ca să ajung în Rai, atunci abandonez Raiul şi mă întorc cu prietenul meu în lumea suferinţei”. Şi a plecat omul împreună cu micuţul său câine, dar, în orice direcţie ar fi luat-o, tot la uşa Raiului ajungea. „Ce-i asta”, a întrebat el uimit? Iar Gardianul Porţii i-a apărut din nou în faţă, zâmbindu-i cu dragoste: „Tocmai ai trecut ultimul test al Iluziei; renunţând să ajungi în Rai de unul singur, ai depăşit ultima barieră care stătea între tine şi Rai”...

Am preluat şi adaptat puţin o poveste foarte veche relatată de Jasmuheen în cartea sa, „Legea Iubirii”, care ilustrează