Una din revendicările studenților care au ocupat Facultatea de Istorie este alocarea a 6% din PIB pentru educație- obiectiv generos și atât de popular încât a fost adoptat de liderii partidelor politice în Pactul Național pentru Educație dar abandonat cu grație în perioada recesiunii. Confruntați cu revendicarea studenților, cei mai mulți politicieni vor poza în apărători ai ideii de 6% din PIB pentru educație. Opoziția va spune că actualul guvern nu cheltuiește suficient iar Funeriu va invoca austeritatea bugetară.

Cum ar putea să crească totuși bugetul educației la 6% din PIB? În bugetul pe anul 2011 salariile profesorilor din învățământul preuniversitar erau bugetate la 7.098.823.000 RON, aproximativ 1.4% din PIB (la un PIB de aproximativ 500 de miliarde de RON). Având în vedere că salariile reprezentau aproximativ 70% din cheltuielile publice cu educația în 2008 conform raportului annual al Ministerului Educației din 2009, creșterea salariilor profesorilor ar fi și cea mai sigură cale pentru atingerea a 6% din PIB. Creșterea salariilor profesorilor cu greu poate fi realizată politic fără o creștere a salariilor medicilor și a altor bugetari. Dacă studenții susțin nevoia reală a salarizării decente a personalului didactic indiferent de intenția guvernului de a nu majora salariile bugetarilor, protestul lor este în beneficiul sindicatelor din învățământ, care ar trebui să îi sprijine.

Să presupunem că studenții sunt preocupați mai mult de finanțarea universităților. Alocarea de la Ministerul Educației pentru finanțarea de bază a universităților ajungea, conform Consiliuliui Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, la 1.900 de miliarde RON în 2010. Această finanțare a scăzut la 1.700 de miliarde în bugetul 2011 și este programată în bugetul pe 2012 la 1.618 miliarde. Să prespunem că studenții doresc ca această alocare bugetară să crească. C