Ca orice echipă studenţească, boemă, Poli a produs, mai ales între anii 1950 şi 1980, foarte multe surprize, însă bănăţenii au plătit pentru nivelul scăzut al pragmatismului şi absenţa constanţei. Au doar două Cupe cucerite în istorie, însoţite însă de două poveşti remarcabile.

După un sezon în care au făcut cunoştinţă cu Divizia A ('48-49), "studenţii" aveau să producă una dintre primele surprize în campionatul din 1950, primul disputat în sistemul rusesc, primăvară-toamnă. Portarul de atunci al timişorenilor, Petre Curcan, povesteşte despre sfârşitul fulminant al echipei sale: "Cu cinci etape înainte de finalul campionatului, eram la un singur punct de ultimul loc. Ziarele scriau că retrogradarea e inevitabilă pentru noi. Am câştigat toate meciurile, trei în deplasare şi două acasă, şi am terminat campionatul pe locul trei".

CITEŞTE AICI CUM S-A NĂSCUT CEA MAI IUBITĂ ECHIPĂ A TIMIŞOAREI

Ştiinţa (numele purtat între 1950 şi 1966) a obţinut cele cinci victorii în faţa unor adversari mai bine cotaţi: 3-2 cu Dinamo la Bucureşti, 2-1 cu UTA acasă, 1-0 cu CFR Timişoara în deplasare, 2-1 cu Partizanul Bucureşti acasă şi 3-2 la Oradea.

Au urmat o retrogradare şi o revenire imediată în primul eşalon, unde Ştiinţa s-a obişnuit cu mijlocul clasamentului, până spre sfârşitul anilor 50, când timişorenii s-au clasat din nou pe podium (două locuri trei în '56 şi '58).

Şmecherul Ozon le-a furat titlul în '58

Timişorenii au pierdut titlul de campioni într-un mod uluitor în 1958. Înaintea finalei Cupei României, bănăţenii aveau de disputat două restanţe, una la Bucureşti, cu Progresul, şi una la Braşov. Ştiinţa avea cu două puncte mai puţin decât primele clasate, Petrolul şi CCA, astfel că o victorie şi un egal i-ar fi fost de ajuns ca să fie campioană. Primul obstacol, Progresul, avea să fie şi adversarul din Cupa României zece zile mai târz