Sub „vălul pictat al minţii omeneşti”, dragostea poate fi percepută ca ură, iar aventura, plăcerea şi rânjetul vulgar al emoţiilor trecătoare pot fi văzute ca... iubire. Confuzia între plăcere şi iubire, între pasiune umbroasă şi dragoste profundă, între chemarea trupului şi a sufletului nu-i deloc rară, ba, poate că chiar e mai aprigă în zilele noastre decât a fost vreodată pe Pământ. „Vălul pictat” este titlul filmului difuzat de Pro Cinema sâmbătă seara; acţiunea se petrece în China, pe vremea holerei, când englezii încercau să ţină moartea în frâu cu puşca.
Un doctor englez, specialist în boli infecţioase, are o nevasă frumoasă, care-l înşală cu... altul. Pentru ea, aventura era resimţită ca iubire; o sinceritate frapantă o ajută să-i mărturisească soţului totul. Cuplul ajunge totuşi într-o zonă din China secerată de holeră şi-şi trece o parte din timp într-o atmosferă emoţională de gheaţă.
Conversaţiile sunt doar schimburi de cuvinte, întotdeauna reci şi scorţoase. Doctorul şi soţia sa erau doi oameni care-şi petreceau nefericirea împreună, înconjuraţi de coşmarul morţii, pe care-l descria concret holera şi consecinţele ei. Într-un târziu, ei încep să se redescopere unul pe altul, să se aprecieze reciproc şi să simtă iubirea care fusese parcă îngropată sub vălurile ceţoase ale propriilor minţi. Iar atunci când iubirea iese victorioasă de sub văl, când femeia înţelege că fusese atrasă într-o aventură emoţională, când era însărcinată, fără să ştie precis cu cine, femeia descoperă în soţul său o fiinţă incredibil de generoasă, capabilă de iertare, de înţelegere şi de acceptare a situaţiei. Numai că... el se îmbolnăveşte de holeră, iar regretele sale devin tardive. Nu ştiuse pe cine iubise, căci vălul pictat de propria minte îi acoperise adevărul şi-i prezentase iluzia şi superifcialul existenţei drept... a