Ceea ce era de presupus s-a intamplat. Vasile Blaga a obtinut investitura pentru functia de presedinte al Senatului. Profetiile "sumbre" ale lui Mircea Geoana s-au adeverit, iar Puterea s-a pricopsit si cu singura functie importanta din Stat pe care n-o avea in portofoliul sau.

Cele de mai sus s-au intamplat in pofida asigurarilor liderilor USL ca puterea faramitata, macinata de tendinte centrifuge si destructurata de interese divergente, nu asteapta decat o asemenea ocazie pentru a schimba raporturile de forte intr-un sens favorabil Opozitiei.

Nu s-a adeverit nici ca UDMR este gata sa schimbe barca, nici ca supararea aripii perdante din PDL este atat de mare, incat sa fie dispusa la dizidente. S-a votat conform normelor disciplinei de partid si rezultatul a consfintit raportul real de putere in camera superioara a legislativului. Indiferent de ceea ce ar dori sau n-ar dori suporterii unora sau altora.

Caile de atac care au mai ramas Ppozitiei dezolate sunt mai degraba iluzorii. Nicio hotarare a Curtii Constitutionale nu poate sa oblige pe senatori sa ridice mainile intr-un anume fel. Faptul ca in formula preliminara functiile de conducere se impart conform unui anume algoritm este urmarea unui "gentleman's agreement" care nu mai este obligatoriu pe parcurs, oricat s-ar stradui cineva sa ne convinga de contrariul. Intr-o asemenea situatie cartile se fac din nou.

Cele cateva asertiuni pe care Mircea Geoana le-a rostit cu ocazia tristului eveniment pentru USL sunt cu totul indreptatite. Nu numai ca s-a pierdut una dintre ultimele redute ale opozitiei politice prin abandonarea inutila si absurda a celei de a doua functii in Stat, dar victoria lui Blaga a cimentat si coeziunea interna a PDL, prin faptul ca aripa Blaga a dobandit un premiu de consolare substantial.

Victoria a reconfirmat si unitatea coalitiei de