Atitudinea unui regim fata de presa dezvaluie esenta democratica sau totalitara a acestuia, iar guvernarea fara aportul "cainelui de paza al democratiei" a fost intotdeauna sortita esecului. De cand e presa, de cand e democratie.
Cand fesenistii in frunte cu Iliescu, Brucan tunau si fulgerau impotriva "unei anumite parti a presei", strazile si pietele Capitalei se umpleau de mitinguri si demonstratii care acuzau organele statului de practici securistice si politie politica, iar daca li se spunea ca "se adapa" din dolarii lui Ratiu, Campeanu si ai imperialismului american, era gata sa izbucneasca o noua razmerita: "Ultima solutie/ Inc-o revolutie".
Razboiul Puterii cu presa
Prin anii '90, Puterea controla mass-media in cvasitotalitate, doar Romania Libera, Cotidianul, Dreptatea permitandu-si un ton critic la adresa diriguitorilor. Azi, Strategia Nationala de Aparare considera ca presa vulnerabilizeaza statul roman, de aceea numai Jurnalul National, Antenele si bloggerii mai flutura steagul drepturilor si al libertatilor cetatenesti, al alternantei la guvernare.
Ca nu cumva sa iasa adevarul la iveala, loialitatea, tacerea, starea de noncombat a mediilor cica se cumpara cu bani grei, iar moleseala maselor se obtine a la Orwell prin manipulari succesive, promisiuni peste promisiuni, de nu, ingroziri cu pericole imaginare, daca pica actuala majoritate.
Ziaristii vor libertate
Numai ca sindicatele jurnalistilor s-au plans la Comisia de petitii a PE, iar aceasta, la sugestia europarlamentarilor nostri, a incercat o hotarare de tip Anastase la Legea pensiilor, adica fara voturi suficiente. Popularii europeni ar fi tacut, dar colegii lor n-au dorit sa devina partasi la tarasenie.
Incercarea de a exporta boala de putere si metehnele romanesti la Bruxelles, de a obstructiona pe orice cale depunere
