Ce solicita studentii care au manifestat la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti?
Datoria presei si a autoritatilor competente este sa se aplece cu rabdare si respect asupra solicitarilor studentilor, unele pot fi intemeiate, altele nu. Dar nu pot fi ignorate. Cea mai proasta pozitie este ignorarea dialogului dintre autoritati si studenti, sau dintre autoritati si orice segmente ale populatiei.
Scuza aceasta, penibila, a politicienilor, „n-am stiut sa comunicam”, trebuie sa inceteze.
Sa vedem, pe rand, ce solicita studentii, cat de intemeiate sunt revendicarile lor, si solicitam ministrului Funeriu sa se aplece la randu-i asupra acestor revendicari si sa le dea curs, in masura in care sunt intemeiate. Acordarea a minimum 6% din PIB pentru educatie si a minimum 1% pentru cercetare de la 1 ianuarie 2012
Este corecta solicitarea studentilor, dar cu amendamente. Oricat de multi bani ar primi educatia si cercetarea, fara mecanisme de control, evaluare si verificare postfinantare, a modului in care au fost cheltuiti banii, nu se va rezolva niciodata nimic. Trebuie vazut daca salariile sunt justificate de o prestatie de calitate la catedra, nu date la gramada, fara o diferentiere in functie de performanta si rezultatele muncii. Solicitarea sindicalista, 6% din PIB la educatie, dar fara verificarea rezultatelor alocarii banilor, e o eroare perpetuata de 20 de ani. Educatia trebuie sa inceteze sa mai fie spatiul in care „nimeni nu da socoteala de nimic”.
2. Vrem reformarea programelor universitare (50% din trunchiul canonic impus de senat, restul de 50%, la alegerea studentului, format din cursuri teoretice sau cu aplicabilitate practica).
Revendicarea este corecta, alegerea studentilor este decisiva pentru mentinerea sau nu in universitate a dinozaurilor care predau de 50 de ani aceleasi cursuri, de mult iesi
