- Istoric - nr. 901 / 30 Noiembrie, 2011 Chemarile pe care le desprindem din viata si istoria poporului roman dintru inceputuri, iar dupa 24 ianuarie 1859 cu mai multa indreptatire, sunt chemari clare la unitate. Vrerile lui Voda Rares de a gasi calea spre unirea tuturor romanilor, jertfa lui Mihai Viteazul care pecetluia testamentar unitatea de neam nu ca vis ci ca realitate, actiunile energice ale pasoptistilor se implineau la aceasta data care se vesniceste in istoria noastra ca data a micii Uniri, si care, potentate, urmau sa se incununeze la 1 Decembrie 1918. Aceasta memorabila zi de 1 Decembrie 1918 a devenit pentru noi romanii prefacerea visului in realitate. Prefacere pentru ca el era si trebuia doar sa se manifeste. Crez si implinire, Unirea este pentru romani o permanenta chemare la munca, la viata, la bucurie si desavarsire. Constiinta de fii ai bisericii dreptmaritoare este un indemn, o chezasie, dar si o marturie a partasiei noastre la opera de inflorire a gliei strabune, de care ne simtim atat de legati prin obarsie. Sa facem deci din crezul si implinirea Unirii un imn almuncii, al bucuriei si al desavarsirii. Si unitatea de cultura a tarilor romane a fost o realitate puternica in viata poporului nostru. Creatia populara unitara, izvorata din viata comuna intregului neam romanesc, a contribuit la randul ei la pastrarea si perpetuarea ideii de unitate a poporului nostru. Ea a stat la temelia formarii culturii noastre nationale. Alba Iulia se numara printre putinele localitati din tara noastra care au fost predestinate sa ocupe un loc de cea mai mare importanta in istoria poporului roman din indepartata preistorie si pana in contemporaneitate. Oras bimilenar, invaluit in nimbul legendar al unor mari evenimente istorice, Alba Iulia s-a intiparit adanc in mintea si inima poporului roman. El apare, peste veacuri, in constiinta fiecarui roman ca un simbol a