Scriu repede, căci nu ştiu cît mai ţine bateria laptopului, iar singura priză de 220 de volţi din tren tocmai s-a ars. Trenul este moldovenesc, adică are vagoane de pe vremea sovieticilor. Sînt supărat că nu am nimerit într-unul dintr-acelea care au perdeluţe cu flori brodate. Ale noastre sînt de tip modern, fără model. Însoţitorul de vagon vorbeşte bine româneşte. La dus, spre Chişinău, acela de-abia scotea, în silă, trei vorbe în altceva decît rusă. Opţiunea lui; doar că omul ar fi trebuit să comunice cu vorbitori de română. Noroc cu fochistul. El ştia bine româneşte. Fochistul are grijă de focul din soba vagonului. Soba ne dă căldură nouă, călătorilor, este la capătul fiecărui vagon şi lîngă ea nu se fumează. Acolo trag din ţigară doar angajaţii CFM-ului, căci sînt în timpul serviciului. Călătorii se duc în celălalt capăt, acolo unde este şi o scrumieră de tablă atîrnată de o fereastră. CFM-ul nu permite, oficial, fumatul în tren. Ca şi CFR-ul, de altfel.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratLa întoarcere, revelaţia călătoriei este o senzaţională barmaniţă (în costum popular), limbută şi plină de glume, bună la vînzări şi jovială nevoie mare. Ţi-e sete, ai la dispoziţie bere, vin, coniac (din cela moldovenesc, nu avea kvint ot tiraspol, spre dezamăgirea mea). Dacă ţi-e foame, se oferă să-ţi gătească o mîncare simplă. Am impresia (o simplă impresie fără dovezi clare) că tînăra cu care stă de vorbă în spatele tejghelei este acolo în cazul în care, după ce mănînci ceva, bei ceva, mai ai şi alte idei.
La un an distanţă de la precedenta vizită în Republică (cum care? Republica Moldova, desigur), zic că, la nivelul superficial, din mers sau din faţa televizorului, există schimbări. În primul rînd, Chirtoacă, primarul liberal, a reuşit cîte ceva. Cea mai spectaculoasă realizare este, în opinia mea, noul
