Gabriel Moşoianu este omul care, împreună cu trupa de acrobaţi „Moşoianu", a dus tricolorul în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. A intrat, nu o dată, în Cartea Recordurilor cu numere de acrobaţie riscante, aplaudate la scenă deschisă de personalităţi mondiale. Azi, la 77 de ani, maestrul Moşoianu ne povesteşte, cu mândrie dar şi cu urmă de regret, viaţa de circ. De la succesul mondial, la resemnare, de la viaţa fără griji, la cea de pensionar modest.

Sub cupola circului a trăit o viaţă. Acolo a avut cele mai mari impliniri: familia, copiii, cariera. În lumea colorată, presărată cu măşti zâmbitoare, personaje misterioase şi animale dresate, Gabriel Moşoianu a trăit poate mai mult decât oricare dintre noi. A simţit bucurie, emoţii, neîmpliniri dar şi succese la care nu visase vreodată.

Trupa Moşoianu a format-o în 1965, la aproape 10 ani de când a intrat în lumea circului. Li se spunea Moşoienii.

Au lucrat la un număr de acrobaţie ani de zile. Coloana umană. Un acrobat la bază şi peste el alţii, căţăraţi unul pe umerii celuilalt, fără centură de siguranţă. Ajungeau acolo catapultaţi de pe o basculă, de la sol. La început, Gabriel Moşoianu era baza, cel care ducea toată greutatea coloanei, sute de kilograme.

Dar în 1984 a venit momentul care avea să pună numele Moşoianu pe lista celor mai buni acrobaţi din lume. La New York, în faţa a 25 de mii de spectatori, Moşoienii au făcut ce nu reusise nimeni până atunci. Coloana de 7.

I-a felicitat atunci chiar preşedintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan.

Moşoianu era al doilea nume pe care-l rosteau străinii, după Nadia Comăneci. Ziarele americane au titrat:

Moşoienii şi-au dus numele şi renumele mai departe. Cu trenul sau cu rulota, din ţară în ţară, cu steagul României pe umeri.

Cu toată faima şi succesul internaţional