În patrimoniul Muzeului Banatului din Timişoara se află, începând din 1990, un semn de casă aparte, sub forma unui copac de fier. Copacul fusese instalat în 1828 în colţul unei locuinţe aflate la intersecţia a două străzi din oraş, devenind, în timp, unul dintre simbolurile urbei.
Copacul de fier a servit, aşadar, ca semn de casă unei clădiri aflate în colţul făcut de strada Fr. Griselini cu str. Proclamaţia de la Timişoara. Clădirea a fost ridicată în anul 1752 de către brutarul Leopold Kayser, iar copacul a fost instalat în anul 1828 la colţul ei, într-o mică alveolare adâncită ogival. În timp, clădirea a ajuns să fie numită de localnici „Haus zum Stock im Eisen”,în traducere „Casa la Copacul de Fier”,aşa cum este numită şi în prezent, indiferent de destinaţiile pe care le-a avut succesiv. Copacul de fier,în realitate un trunchi de lemn căptuşit în exterior cu tablă de fier moale, a fost împodobit cu numeroase cuie şi ţinte din fier şi aramă. Acestea au menirea de a fixa bucăţile de tablă care formează învelitoarea de trunchiul din lemn şi între ele. Alături de aceste cuie şi ţinte cu rol funcţional, în trunchi sunt înfipte mai multe ţinte decorative, dintre care unele sunt împodobite cu ornamente sau cu iniţiale scrise exclusiv cu litere aparţinând alfabetului latin. Copaci de fier, în mai multe oraşe ale Europei Centrale „Prototipul“ copacului de fier din Timişoara se află la Viena, pe Kärtner Strasse.Trunchiul vienez este amintit de cărturarul şi geograful Wolfgang Lazius încă din 1533 („ubi truncus ferro visitur conclusus“) şi, după unii, copacul de fier vienez ar fi marcat hotarul oraşului. Copacii de fier s-au răspândit de prin deceniul al treilea al secolului al XIX-lea în mai multe oraşe din Europa Centrală, imitând copacul din Viena. Ei au fost instalaţi ca semne de casă într-o vreme când breslele, ca formă de organizare a meşteşugarilor, se