Construit în 1918 din materiale care nu rezistau nici măcar în faţa ploilor, Arcul a fost ridicat din lemn acoperit cu ipsos după patru ani. Actualul monument a fost inaugurat abia în 1936.
Una dintre construcţiile emblematice ale Bucureştiului, Arcul de Triumf a trăit mai multe „vieţi“ până să ajungă la actuala sa formă. Ridicat pentru a celebra participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților şi Marea Unire, monumentul are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirat de arhitectul Petre Antonescu după modelul celebrului monument din Paris.
„Adevăratul Arc“ se dorea din 1922
În Capitală au mai fost construite și alte arcuri de triumf, însă aceste nu au avut viață lungă. Puţini ştiu, însă, că imediat după terminarea războiului a fost ridicat un Arc din materiale atât de proaste încât el nu a rezistat nici măcar în faţa ploilor. Atunci s-a ridicarea unei construcții monumentale cu caracter permanent.
În 1922, în timpul mandatului primarului orașului de la acea vreme, Matei Gheorghe Corbescu, la București autoritățile au organizat o fastuasă paradă în cinstea Marii Uniri. Primarul a propus să fie ridicat un Arc de Triumf provizoriu, din lemn, până când se vor găsi suficiente finanțe pentru construirea unuia impunător, din materiale de calitate. Matei Corbescu a fost criticat de opinia public pentru inițiativa sa, chiar și compozitorul George Enescu l-a întrebat într-una dintre scrisori: ,,Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”.
Ruşinea „Micului Paris“
În același an, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbării a stabilit construirea unui veritabil Arc de Triumf, apelând la experiența și măiestria arhitectului Petre Antonescu. Din cauza timpului extrem de scurt, doar scheletul momumentului a fost turnat în
