O joacă plină de curaj, Burta balenei, regizat de Ana Lungu și Ana Szel, este un exercițiu cinematografic atipic și un experiment ludic agreabil despre micii burghezi boemi și cam blazați, un film de ficțiune cu persoane reale. Pe genericul de final al filmului stă scris „un film de Ana Lungu, Ana Szel, Alexandru Paul, Andrei Enache, Iulia Lazăr, Marius Olteanu, Sașa Paul Szel“, în fapt, toți protagoniști ai poveștii, prieteni în realitate și parteneri de joc în acest proiect. Filmul are un singur actor profesionist (Iulia Lazăr), ceilalți fiind fie regizori – Ana Lungu (singura de pe listă care nu are rol în film), Marius Olteanu și Andrei Enache –, fie operatori (Alexandru Paul), iar Ana Szel, absolventă a Universității de Muzică și a SNSPA, debutează aici și ca regizor, și ca actriță, alături de fiica sa, Sașa Paul Szel, pe care o recunoașteți dinMarți, după Crăciun. De fapt, așa cum declară și regizoarele, Burta balenei este o încercare de a face un film de ficțiune cu oameni foarte apropiați, cu prieteni care, accidental, au meserii legate de cinematografie, dar pe care dorește să îi surprindă așa cum sînt ei în viața de zi cu zi. Pretextul filmului (destul de puțin exploatat narativ în scenariu, din păcate) este furtul telefonului Anei, obiect banal, dar, în circumstanțele date, un element important pentru viața amoroasă a femeii divorțate și cu un copil. Substanța filmului o constituie melanjul de mici dileme existențiale, traiul cotidian (în casa părinților) și relația mamă-fiică, flecăreli pe teme diverse, de la Donald Sutherland pînă la moarte, frecușuri asezonate de orgolii și oftici pasagere, în fapt, noaptea pe care patru prieteni o treversează încercînd să găsească telefonul furat și să vizioneze filmul M*A*S*H.Joaca preferată de-a realitatea imediată Miza filmului este să surprindă aproape documentarist felul în care acești oameni parcurg o reali