Acest articol este un comentariu la “Despre Stat si Natiune: Raspuns lui Dan Tapalaga”.
Razvan: Eu cred ca problemele ridicate de dv. devanseaza cumva o chestiune de care tinde sa depinda evolutia ulterioara a Romaniei in EU. Iar aceasta chestiune care mie mi se pare importanta este cea a legitimitatii puterii politice (nu numai cea actuala ci puterea ca sistem, ca elita, ca moduri de recrutare si promovare). Dupa 89 a existat un deficit de legitimitate care a fost depasit doar prin mobilizari populiste.
Eu cred ca nu am ajuns si mi’e teama ca nu vom ajunge prea usor la acea situatie in care un numar semnificativ de oameni sa poate forma o societate libera si cu o oarecare independenta financiara care sa le dea posibilitatea sa formeze un etos asociativ si in cele din urma o societate bazata pe respect fata de niste valori sociale.
Deocamdata mie imi pare ca avem o fuga inainte, un offside prin care multi incearca sa parvina si, mai mult, sunt chiar incurajati sa o faca. Nu, nu este o critica a lor. Doar observ ca zona tinta este tot mai fluida si incapabila (si asta nu de putina vreme) de a integra noii veniti.
Pe de alta parte nici EU nu are tocmai un etos social propriu inca. Ei au o stabilitate sociala mai buna dar integraza greu noii veniti. Iar acum in timp de criza lucrurile pot lua o intorsatura nedorita.
Astfel, EU ne’a primit arzand niste etape. Ei au sperat ca chestiunile pendente vor fi rezolvate in timp util. Noi am sperat ca presiunea EU va face ca aceste reforme sa continue pana la rezolvare. EU insa nu a fost niciodata in pozitia de a visa sa fie jandarmul nostru, controlorul nostru… iar o data integrati in EU… institutiile noastre au aureola de europenitate si pot da cu tifla mult mai usor oricaror cereri de reforma.
Cert este ca, fie suntem in EU fie suntem in statul nostru national centralizat in mod unitar, tot