Dintre invitații Franței la Tîrgul de Carte Gaudeamus numărul 18, Pierre Assouline e, poate, cel mai cunoscut. Trebuie spus aici că România nu se află pe lista priorităților vedetelor literaturii franceze și că, în acest moment, nu-mi amintesc să ne fi călcat, în ultimii ani, Otopeniul vreun cîștigător al Premiului Goncourt. Desigur, interesul Franței pentru diseminarea culturii franceze continuă să fie ridicat în raport cu cel al altor culturi importante, măcar la nivel de marketing cultural. Nu știu dacă acest lucru ajută la consacrarea culturii franceze în România – pe mine unul, ca francofon, da; pe ei însă, nu știu. Pe scurt, am stat de vorbă cu o legendă a jurnalismului cultural francez, despre care înșir acum cîteva cuvinte. Născut în Casablanca în 1953, Pierre Assouline studiază la legendara Universitate din Nanterre (Paris X), face Școala de Limbi Orientale, după care intră în presă. Lucrează la Quotidien de Paris, France Soir, colaborează la revista Histoire, în anii ’70. În anii ’80 se apropie de lumea literară. Scrie mai multe cărți biografice, dintre care cea mai importantă rămîne cea despre Gaston Gallimard (publicată în 1984, la Editura Balland, editură al cărei consilier literar devine pentru doi ani). Erou al vieții literare contemporane este din 1993, ca director al revistei Lire (lucra acolo din 1985). Conferențiar la Institutul de Studii Politice din Paris, este astăzi cronicar la Le Monde. De-a lungul anilor, trece printr-un proces intentat de văduva lui Jorge Luis Borges, Maria Kodama, pe care-l pierde (era vorba despre amănunte legate de testamentul marelui scriitor argentinian). Poate că ar fi trebuit început cu altceva: Pierre Assouline este autorul unui blog, La République des livres, cu postări la două-trei zile, blog aflat în regia lemonde.fr, cu linkuri către toate marile publicațiile de limbă franceză și engleză. Fiecare postare a