Pentru ele, statutul de mamă nu e la fel de dulce ca libertatea şi fericirea în doi. Sursa: SHUTTERSTOCK
Educate, cu o situaţie financiară bună, preocupate să cunoască lumea călătorind şi nedispuse să împartă afecţiunea partenerului - acesta este portretul sumar al femeilor ce decid că maternitatea nu este pentru ele. Nu le impresionează bebeluşii rubiconzi, nu înţeleg şi nu tolerează smiorcăielile puştilor şi maimuţăreala părinţilor şi nici nu se topesc de drag când nepoţii le spun, peltic, o poezie. Pentru astfel de femei, există hoteluri ce nu acceptă copii mai mici de 16 ani şi comunităţi virtuale în care se dezbate opţiunea "familie fără copii".
Două femei de 39, respectiv 29 de ani, povestesc pentru EVZ despre efectele pe care le poate avea decizia de a spune nu copiilor: divorţ, prietenii de o viaţă încheiate, relaţii încordate cu propriii părinţi ce râvnesc să fie bunici.
Dana are 39 de ani, lucrează într-o multinaţională, are prieteni cu şi fără copii, dar preferă, fără dubii, compania celor din urmă. Este activă pe forumuri internaţionale în care adulţii fără urmaşi îşi varsă of-urile faţă de ceea ce numeşte ea "dictatura celor cu copii".
Partener de viaţă sau donator de spermă?
Pur şi simplu nu îşi doreşte să fie părtaşă la problemele şi experienţele părinţilor. Şi-a dat seama că nu vrea să fie mamă încă din facultate. "Eram şocată de unele colege care, deşi nu aveau prieten, declamau că îşi doresc 1,2 chiar 3 copii, fără să ştie nimic despre viitorul tată". A realizat ulterior că multe cupluri se formează doar pentru că femeilor le ticăie ceasul biologic şi că unele caută mai degrabă donator de spermă decât un partener de viaţă.
Dana nu exclude ideea că, în majoritatea cazurilor, copilul este rezultatul unei relaţii armonioase, dar a văzut multe cazuri ce i-au demonstrat că un copil este "rezultatul unei a
