Nu prea mai sunt gazetari care sa gaseasca in UDMR modele politice diferite de cele ale miticilor damboviteni, cum le place ardelenilor sa se exprime. De altfel, cine trece prin tinutul Har-Cov, administrat exclusiv de triumviratul Marko-Tokes-Verestoy si reprezentantii lor in ultimii 22 ani, vede aceleasi contraste ca dincoace de Carpati: munti golasi, jefuiti de podoaba lor seculara, sosele desfundate, orase si piete neingrijite, cersetori, case darapanate, oameni sarmani bajbaind prin second-hand-uri... Insa, pitite printre munti si brazi, zaresti adevarate palate cu porti inalte, bine ferecate. Saracie lucie cu panas.
Nici fostul candidat la presedintie, Gyorgy Frunda, cel ce isi adaugase in palmares o multime de voturi de la simpatizanti romani, nu mai starneste valuri de admiratie ca pe vremea sfatosului Gyuri, care scotea din straita pita, slana si palinca.
Etnie si pragmatism
A nu se intelege ca intre noi si ei s-ar fi schimbat ceva anume. Nici vorba. In localitatile ardelene, se au bine sau rau unii cu altii nu neaparat in functie de etnie si limba, ci din aceleasi pricini ca noi toti. Pana la politica insa. Aici cica dau pe dinafara de pragmatism. De demonstrat.
Ei bine, pragmaticii, nu doar ai lor, pun intre noi si unguri un hotar de netrecut, ca sa ne masuram si noi si ei de fiecare data lungul nasului. Desi au stat la guvernare mai mult ca oricare alta formatiune, si cu stanga si cu dreapta, loialitatea, intrarea, iesirea, un vot in plus ori in minus, un pas inainte, unul inapoi au costat de fiecare data ba o scoala, un spital, o inscriptie, ceva acolo numai pentru etnia si limba lor.
A noastra fiind doar tolerata de la Unio Trium Nationum (1437) incoace, asta ca forma mentala remanenta. Au vrut si obtinut mereu drepturi, beneficii, privilegii doar pentru poporul secuiesc, nume reinviat propagand
