Alexandra Coman (33 de ani) vorbeşte engleza, germana, franceza, italiana, spaniola şi vrea să înveţe şi greaca. Pagini realizate de redacţia Tango.

„Tango": Se spune că, de obicei, cântăreţele de muzică clasică trebuie să fie mai plinuţe, ca să aibă volum. Cum reuşeşti să cânţi atât de frumos şi să arăţi ca un model?

Alexandra Coman: Nu are nicio legătură greutatea cu vocea, dimpotrivă, sunt cântăreţe mai masive care nu au o voce foarte puternică şi cântăreţe mai subţirele care au un volum extraordinar. Totul depinde de aparatul vocal pe care îl ai, de musculatură. Eu fac foarte mult sport şi încerc să mă menţin în formă făcând abdomene, pilates, fitness, aproape în fiecare zi, timp de o oră sau o oră şi jumătate... Şi mi s-a spus că am o voce mare, aşa că, după cum se vede, nu are nicio legătură cu dimensiunile fizice.

La câţi ani ai intrat pe drumul acesta şi nu ai mai dat înapoi?

La 14 ani am început să studiez canto, dar nu pot să spun că am făcut sacrificii, pentru că tot ce am făcut am făcut din plăcere şi nu m-a forţat nimeni. Eu, de fapt, am început cu pianul, studiam ore întregi, chiar şi în vacanţe. Dar, să fiu sinceră, cu mai multă plăcere am cântat cu vocea decât la pian, deci am avut mai mare chemare spre cariera de cântăreaţă decât spre cea de instrumentistă, însă mi-a prins foarte bine studiul pianului. Am cochetat puţin cu vioara, dar a fost mult prea dificilă pentru mine şi, oricum, cântatul cu vocea a fost chemarea mea.

Până la urmă, a cui a fost decizia să mergi pe acest drum, să devii cântăreaţă? La un moment dat ai luat o decizie pentru tot viitorul tău. Când s-a întâmplat?

Eu studiam pianul, iar profesoara mea de pian m-a auzit cântând şi mi-a spus că am un timbru deosebit şi că ea mă sfătuieşte să merg în direcţia aceea. Vedea şi că mă chinui mult cu studiul instrumentului (râde)... Şi mă bucur că am asculta