Lunga istorie a scolii profesionale romanesti s-a terminat prin disparitia ei totala, in 2009. Cand Ecaterina Andronescu a oprit cifrele de scolarizare ale Scolii de Arte si Meserii, dupa principiul: „eu te-am facut, eu te omor!”
Inainte de 1990 si cativa ani dupa, a functionat o scoala profesionala romaneasca eficienta si normala. Dupa clasa a X-a, intre 16-19 ani, pe baza de contracte de scolarizare intre scoli si unitati economice si intre acestea si elevi, prin care elevilor li se asigurau locuri de munca un numar de ani dupa terminarea scolii si o bursa de scolarizare.
Elevii de la scoala profesionala nu aveau acces la examenul de bacalaureat, nu ajungeau la facultate, aveau in program 2-3 zile pe saptamana de instruire practica, in ateliere proprii sau, pentru beneficiarii de contracte de scolarizare, la agentii economici care-i si angajau.
Cum mediul economic si piata fortei de munca au suferit schimbari profunde dupa 1990, scoala profesionala a intrat si ea in vrie. S-au privatizat multe unitati economice, au venit tehnologii moderne, au disparut contractele de scolarizare, erau dati afara si muncitorii existenti, nici vorba de angajarea tinerilor muncitori.
Scoala profesionala a fost coborata la 14 ani, dupa terminarea celor opt clase elevii puteau opta intre liceu si scoala profesionala. La o varsta asa frageda, meserii grele precum zidar, fierar betonist, alte meserii din constructii, mecanic, tractorist, nu puteau fi insusite in bune conditiuni, mai ales ca nici protectia muncii nu-ti permite sa expui la pericole copii de 14-16 ani.
In 2003, ministrul Ecaterina Andronescu a decis infiintarea Scolii de Arte si Meserii, pe cinci ani, adica ruta progresiva a liceului, clasele IX-XIII. A doua eroare. Pentru ca elevii ajunsi pe aceasta ruta erau cei mai slabi, cu mediile cele mai mici, si tocmai ei aveau intreite sarcini de
