Legile electorale au ajuns să fie modificate după tipicul unui banc – lucru foarte trist și deloc de glumă.
Un tip intră hotărât în cabinetul stomatologic: Bună-ziua, vreau să plombați o carie, dar așa, iute, fără finețuri, anestezii și alte prostii din-alea! Putem începe acum?” Dentistul, impresionat de curaj, încuviințează; tipul deschide ușa cabinetului și zice: ”Hai, mamă soacră, dom’ doctor te-așteaptă!”
Să luăm legea 35/2008 pentru alegerea Camerei și Senatului, în vigoare acum, dar nu pentru mult timp. Scria acolo, foarte frumos, despre introducerea unui registru electoral unic și despre folosirea cărților de alegător – două instrumente împotriva fraudării cu vot multiplu. Dar când era să ne minunăm de curajul partidelor de la putere, aflam din dispozițiile finale că asta nu se aplică alegerilor din 2008, ci celor din 2012. La fel, în același proiect puteam citi plin de încântare despre delimitarea colegiilor, cum va fi ea făcută de o autoritate independentă, rar și în condiții foarte stricte… dar asta numai după ce guvernul Tăriceanu va fi făcut prima delimitare, fix cum va fi dorit el, în limitele legii. De fapt, nu, căci și limitele legii pot fi modificate. Apoi, legea însăși poate fi modificată, eventual de altă putere; și tot așa. Măcar în proiectul propus acum dezbaterii de guvernul Boc văd că a dispărut ”curajul” ridicol de a înăspri legea electorală doar pentru alegerile de după anul viitor.
Din cauza asta nu prea are acum succes protestul opoziției. Pe plan instituțional puterea aplică ce a devenit deja un precedent ”dacă pot face un lucru atunci înseamnă că sunt îndreptățit”. Și cu siguranță că pot. Demisia în bloc a opoziției va duce, conform legii, doar la alegeri parțiale în colegiile acestora. O moțiune de cenzură nu are cum să treacă, din contră, membrii coaliției au interes să se adopte legea în sine, nu doar să rămână guver
