Pentru fraţii Gheorghe, de 9, respectiv 12 ani, din Mogoşoaia, destinul a împărţit în grabă. Unuia i-a dat cartea, altuia - munca. Celui mic i-a deschis uşa viitorului, celui mare i-a pus lacăt vieţii. Ruşinat că nu scrie şi nu citeşte, cel mai mare dintre fraţii Gheorghe nu ştie dacă să ceară la şcoală sau să se ascundă în gaură de şarpe.
Ei sunt fraţii Gheorghe. Lele are 9 ani şi e premiant. Bebel are 12 şi este analfabet. Doi copii care trăiesc în aceeaşi casă, dar în două universuri paralele. Unul visează să urmeze şcoli înalte, să citească, să descopere. Celălalt priveşte indiferent, literele aliniate in carte. Nu pricepe nimic. Si nu vorbeşte aproape deloc. E stingher şi timid. S-a închis în lumea necuvintelor şi refuză contactul cu oamenii de dincolo. Ar fi trebuit să fie acum în clasa a V-a. Dacă acum 5 ani, cineva i-ar fi spus că trebuie să meargă la şcoală.
Prins cu treburile prin curte, n-a avut ragaz să-si vadă prietenii plecând spre şcoală, sau pe fratele lui mai mic ieşind din casă cu ghiozdanul în spate. Acum priveşte ciudat cărţile fratelui, dar nu se uită decît la poze. Mai mult, nu îndrăzneşte...
Acum, poate ar vrea să meargă la şcoală. Dar nu îndrăzneşte să spună. Are treabă în gospodărie. Şi, oricum, îi e ruşine de ceilalţi copii. El e cu două capete mai mari decât ţâncii de clasa I şi îi teamă că toţi vor râde de el. Până şi în vocea mamei se simte deja ironia. De cel mic e tare mândră. Dar pentru cel mare n-a făcut nimic, ca să îi stârnească dragostea de învăţătură.
Situaţia îi convine - are si ajutor la muncă şi nici nu da alţi bani pe cărţi şi haine. Şi aşa n-are din ce lua altă uniformă pentru cel mic, care a crescut mult în ultimul an.
Dar Lele se duce la scoală chiar şi aşa: în papuci de casă şi uniformă scurtă, primită de pomană. Iar când se întoarce acasă, merge direct la fundaţia
