Acum 40 de ani, muncitori din toată ţara şi-au părăsit familiile şi s-au mutat într-o colonie, lângă Piteşti, pentru a construi barajul Goleşti. Copiilor lor sunt acum muritori de foame. Sunt atât de săraci încât nu-şi permit să mănânce în fiecare zi iar şcoala este un lux. Educaţia este singura lor şansă să iasă din barăcile în care locuiesc, dar din păcate pentru mulţi dintre copii, este doar un vis neîmplinit.
Nu departe de Piteşti câteva zeci de familii trăiesc într-o lume ruptă de realitatea pe care o cunoaştem cu toţii. În loc de case sunt nişte barăci, în care mamele nu au unde să îşi spele copiii, unde să le facă o mâncare caldă, unde să îi culce. Afară copiii nu au unde să se joace, nici unde să alerge. Peste tot este numai gunoi, mizerie şi sărăcie lucie.
Acum 40 de ani muncitori din toată ţara şi-au părăsit familiile şi au venit să ridice barajul de la Goleşti. Aşa s-a născut colonia de aici. Cei mai în vârstă îşi aduc aminte cu amar de cum arăta odată locul.
N-a mai rămas nimic. Şi totuşi printre ruine trăiesc oameni şi, mai ales mulţi copii care se duc la şcoală ocolind munţii de gunoaie. N-au hăinuţe, n-au mai primit un ghiozdan nou de ani de zile, abia au pe ce şi cu ce să scrie şi totuşi vor să înveţe.
Din cauza lipsurilor Andreea era cât pe ce să nu mai poată intra în clasa a treia. O dramă pe care ea şi fraţii ei o trăiesc la fiecare început de an. Din puţinii bani pe care îi are, mama lor reuşeşte cu greu să îi ţină pe toţi la şcoală. Ea ştie însă că învăţătura e singura şansă a copiilor să iasă din sărăcie, iar micutii au înţeles şi ei şi se străduie să înveţe cât mai bine.
Fratele ei, Alexandru, a reuşit să treacă clasa a şasea. Îi place mult şcoala şi se ţine de ea cu îndârjire. Vede însă că în casă banii nu ajung nici pentru mâncarea de zi cu zi. Aşa că are un plan, dacă nu va mai putea