Dupa 7 ani de seceta, Steaua reuseste sa rupa blestemul meciurilor proaste din groapa dinomovista. Si s-o faca in stil categoric pentru toata lumea, aducand bucuria intregii suflari steliste. De Mos Nicolae, Steaua ne-a bagat in ghetute cel mai frumos cadou de sarbatori, aducand poate, pentru putin timp, linistea de care are nevoie aceasta echipa.
Multumim mos Raul pentru cele doua goluri marcate! Ai executii, ai rautatea care ne trebuie si meriti toata increderea din partea noastra si sper ca de-acum incolo, sa te bucuri si de sprijinul antrenorului, patronului...a intregii echipe din care faci parte.
Stiu ca ma repet, insa e necesar s-o fac pentru unii dintre noi, dar Raul este golgheterul echipei din postura de atacant de rezerva sau de extrema dreapta, folosit cand si cand, pe finalurile de joc sau introdus cand nu mai era alta solutie in ofensiva.
Foarte inspirata de asemenea, titularizarea lui Nikolic - jucator tanar, ambitios, care a muncit mult, s-a batut in fata si m-a impresionat prin determinarea aratata. Din pacate n-a reusit sa-si concretizeze actiunile prin goluri. Are probabil, nevoie de sprijin si timp pentru a confirma si a se armoniza in ofensiva ros-albastra. Nu mi-e inca foarte clar (fara dorinta de-a fi deloc malitios) daca ratarile care-l au ca protagonist pot fi intelese pe fondul lipsei de incredere, de omogenitate cu echipa sau pur si simplu asta-i valoarea lui. Este totusi, genul de atacant pivot care strange aparatorii in jurul lui, pentru a face loc coechipierilor in ofensiva, cum s-a si intamplat la golul doi. Are un mare minus avand in vederea inaltimea, anume jocul aerian, unde scartaie, ori din frica, lipsa de experienta sau pur si simplu, nu acesta este punctul lui forte.
Apeland la ratiunea calauzitoare, prin aceasta victorie, Steaua a facut un pas important pe finalul turului de campionat. O mai asteapt
