Are doi ani şi şapte luni, iubeşte căţeii, poveştile cu prinţese, muzica clasică şi pe cea populară. Stă bine şi la capitolul \"talente\": dirijează, face balet şi îşi pune la punct coregrafia pentru propria nuntă.
Când începe uvertura din opera Carmen, Antonia se instalează în faţa CD-player- ului cu urechile ciulite şi aşteaptă nemişcată până se încheie partea lentă.
Apoi, când ritmul creşte, ridică brusc mâinile în aer şi începe dirijatul.
Ascultă uverturile din toate operele celebre şi ştie exact momentele în care să înceapă dirijatul. Iar de câte ori o duc părinţii la operă, ascultă primul act fără să zică pâs. Apoi se plictiseşte şi vrea acasă.
Ţinuta de casă: rochia de mireasă şi prosopul pe cap
De câteva săptămâni, Antonia a lăsat-o mai uşor cu dirijatul şi se pregăteşte de nuntă. Are o rochie albă, lungă, "de mireasă", pe care o îmbracă dimineaţa, la trezire, şi o dă jos seara, la culcare.
"Îmi pun un prosop în cap şi gata, sunt mireasă. Hai, mami, pune-mi repede prosopul, că vine mirele meu!".
Îşi aşteaptă mirele în fiecare zi, cu rochiţa şi prosopul, şi tot zilnic face ordine la jucării, să nu carecumva s-o prindă în dezordine momentul peţitului.
Cu rochiţa şi prosopul pe cap, face o demonstraţie şi-şi cântă marşul de nuntă: "tam-tam-ta-ra, tamtam- ta-ra…"
Hai la joc, nu la joacă!
Dincolo de muzica clasică şi pregătirile de măritiş, Antonia mai are o pasiune: muzica populară. A descoperit singură Favorit şi Etno TV, butonând la telecomandă, iar când o cuprinde fiorul muzical, casa răsună de joc popular. "Hai, Nicu, să dansăm!", îşi invită bunicul la o învârtită.
Lectura zilnică
Între o repriză de muzică populară şi o defilare pe marşul nupţial, Antonia se odihneşte la măsuţa ei de lectură.
Îşi ia cărticelele cu poveşti la rând şi "citeşte" Alice în Ţara Minunilor, Frumoasa din Pădurea Ad
