Cine vrea sa studieze politica romaneasca poate incepe cu modelul Geoana: are toate ingredientele specifice unui management amatoristic, complicat prin aroganta si ambitii personale, are si marire si decadere, si lumina si intuneric, si contributii la functionarea statului si joc la mai multe capete... Aproape nu este domeniu ori pacat politic dambovitean pe care sa nu-l fi incercat.
Pentru ca modelul cumuleaza sub un singur nume o serie de elemente relevante, frecvente la majoritatea pierzatorilor de profesie, il vom numi sindromul "Geoana", principalele sale caracteristici fiind: hainirea, adica baletul ignobil intre echipa care te-a consacrat si adversarul politic, urmata inevitabil de pierderea pozitiei si, apoi, fara nicio baza reala, de cresterea ambitiilor personale. Toate la un loc fac imposibile lucrul in echipa si reusita programelor ample.
Din boala in boala
Din nefericire, sindromul a afectat destule personalitati, el existand cate mai putin sau mai mult in aproape toti diriguitorii mai vizibili: Ciorbea, Radu Vasile, Radu Campeanu, Valeriu Stoica, Stolojan... Caci dragostea de tara, nobletea caracterului, stiintele si arta guvernarii nu au facut casa buna cu politicianul roman decat arareori. Nu stiu pe cate degete ii poti numara pe marii barbati de stat consecventi cu ei insisi.
Geoana a tot crescut, a fost mereu promovat, a beneficiat de culoar favorabil, de bunavointa colegilor social-democrati si a spatiului public pana la ratarea, probabil pe mana proprie, a jiltului prezidential.
Spun probabil deoarece nu este exclusa deloc o anumita copita a rivalilor, fie din propriul partid, fie a contracandidatilor, scoaterea sa din cursa prezidentiala facandu-se printr-o metoda securistic-bolsevica aplicata tovarasilor de drum.
Triumful nimicului cu mot
Nu fac parte dintre cei ce