Compania finlandeză Nokia este deocamdată singura pentru care se accesează a doua oară fondul anti-globalizare, creat de UE pentru şomerii lăsaţi în urmă de firmele care migrează în ţări cu angajaţi ieftini. De data asta, victimele sunt de la Jucu-Cluj.

Fondul European pentru Ajustare la Globalizare (FEAG) a fost creat, în 2006, cu un scop simbolic - pentru ca Uniunea să-şi arate solidaritatea cu victimele acestui fenomen, mai precis cu şomerii proveniţi din firmele care-şi mutau producţia în afara UE.

Ideea a apărut la sfârşitul lui 2005, după ce francezii şi germanii au şocat prin votul dat împotriva Constituţiei Europene. Cetăţenii din cele două state fondatoare ale Uniunii respingeau astfel neoliberalismul, care le tulbura confortul obţinut în decenii de bătălii sindicale. A fost un an presărat cu greve împotriva globalizării, după ce în Franţa, de exemplu, HP a început disponibilizarea a 1.250 de persoane.

Occidentalii erau speriaţi de două fenomene care se intensificau: invazia muncitorilor din noile state membre le afecta salariile, iar zborul companiilor în sens invers, spre ţări ieftine, pentru a face faţă concurenţei globale, îi lăsa fără locuri de muncă. Şi-n tot acest timp, instituţiile europene nu discutau decât măsuri care să avantajeze firmele şi să le permită creşterea competitivităţii la nivel global. De aceea, în decembrie 2005 s-a acceptat ideea Fondului, în pofida opoziţiei vehemente a neoliberalilor.

Condiţii imposibile

Fondul a intrat în funcţiune în 2007 şi-n primii doi ani a fost un eşec, din cauza condiţiilor de eligibilitate, în special a numărului minim impus, de 1.000 disponibilzaţi per companie. În 2008 au fost înregistrate doar 5 aplicaţii, toate aprobate, care au consumat 6,9% din cele 500 de milioane de euro puse la bătaie.

Regulile s-au schimbat în 2009, când s-a decis ca fondul să fie accesat nu nu