Pe neştiute, criza economică a ajuns să ne afecteze nu numai bugetele naţionale sau de familie, dar şi sistemele de valori. Iar modificările care au loc la acest nivel pot crea efecte pe termen mai lung decât criza financiară propriu-zisă.
Iată, în plan internaţional nu se mai vorbeşte despre democraţii şi dictaturi, despre drepturile omului, despre pluralism şi respectul faţă de diversitatea opiniilor şi intereselor. Statele sunt împărţite în alte categorii. Cele care au deficit acceptabil şi cele care nu au aşa ceva. Ţări care sunt în zona euro şi ţări care chibiţează pe marginea ei. Au fost publicate de curând clasamente ale statelor lumii referitoare la corupţie şi drepturile omului, dar singurele topuri care mai atrag cu adevărat atenţia sunt ratingurile diverselor agenţii specializate.
Iată, în România, regimul Băsescu se pregăteşte să înghesuie toate alegerile în aceeaşi zi şi asta nu pare să mai aibă vreo semnificaţie pentru partenerii noştri din Europa. La fel de bine ar putea să anuleze alegerile cu totul sau să le comunice numai rezultatul. Important e bugetul, important e deficitul, important este că datoria publică să nu depăşească 60% din PIB. Dacă regimul Băsescu asigură cifrele care trebuie atunci e bun, blând şi democratic.
Nu mai puţin semnificativ, însuşi actul prin care MAI „propune” Guvernului să comaseze alegerile pare şi el opera unui contabil. Aflăm cât costă „un rând” de alegeri şi cât am putea economisi. Argumentul e unul financiar, ideologia care l-a generat e democraţia ieftină despre care am mai vorbit.
Uniunea Europeană a debutat ca o asociere comercial-financiară şi s-a dezvoltat apoi, treptat, ca o alianţă cu vocaţie civilizaţională. A impus valori, a corijat percepţii, a solidificat o serie de modele. Dacă toate astea sunt uitate în numele crizei, dacă bugetul, TVA şi nivelul de îndatorare ajung să devină
