Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional 2012 – un nou început?
O variantă de luat în calcul. Începutul presei postdecembriste din 1990 avea entuziasm şi credinţa că totul e posibil. Acum, presa are pesimism şi sentimentul unui final dezastruos, deja cunoscut. Paradoxal, tocmai această situaţie e o şansă pentru ziarele care au rezistat. Multe publicaţii s-au închis, aparent, concurenţa e ceva mai lejeră, dar nu trebuie ignorat că şi numărul cititorilor e mai mic. O ofertă editorială mai interesantă, mai aplicată, e primul pas pe care trebuie să-l facă orice ziar.
Ediţie online la fel cu ediţia print
În nici un caz. E o greşeală fundamentală. De ce-aş cumpăra un ziar când acelaşi articol îl pot citi, gratis, pe net? Ideea că net-ul creşte gradul de notorietate al ediţiei print şi ajută la creşterea vânzărilor nu are logică şi nici acoperire în realitate.
În principiu, ediţia online îmi spune ce se întâmplă, ediţia print îmi explică de ce se întâmplă.
Şi, în nici un caz, aceleaşi texte. Altfel, redacţiile trăiesc într-o iluzie cu iz de păcăleală asumată. Cu alte cuvinte, acelaşi brand, acelaşi set de valori, aceeaşi abordare etică, dar subiecte diferite.
Concluzia e simplă: net-ul şi printul sunt două publicaţii diferite. Altă soluţie nu există.
Tabloid sau quality?
Nici una, nici alta. Există, încă, o astfel de împărţire a presei. În România, tabloidul autentic (dacă ne gândim la tabloidele englezeşti sau la Bild) nu există. Are şi un neajuns: personajele cultivate de ziarele colorate sunt subţiri, schematice şi fără consistenţă (şi tabloidele, şi emisiunile tv de gen sunt în pierdere de viteză). În cealaltă tabără, ziarele quality nu reuşesc să-şi prezinte oferta publicului pe un ton mai accesibil şi mai interesant.
Aici e cheia: interesantul nu e nici tabloid şi nici quality. Are o calitate: atrage ate
