E nevoie de cineva care să spună «debirocratizaţi, descentralizaţi şi dereglementaţi!».
Acum, când scriu, la Bruxelles, politicienii europeni se întâlnesc şi cred ei că decid viitorul monedei euro. De fapt, pieţele au condamnat-o deja. E doar o problemă de timp. Câţi bani vor fi aruncaţi pe apa sâmbetei până când ea va dispărea? Va deveni un instrument al unui grup mai mic de ţări compatibile între ele? Se va confunda cu reichsmarkul pus în circulaţie de nemţi în timpul războiului în unele ţări ocupate? Nimeni nu poate răspunde. Desigur, astăzi vom auzi declaraţii sforăitoare despre „unitate", despre „disciplină financiară", despre „uniune fiscală". În interior şi exterior însă, fiecare se va gândi la propriile probleme.
Prin „apărarea euro", germanii înţeleg protejarea hinterlandului în care au transformat comunitatea europeană. Micul cocoş galic îşi va înfoia penele mândru, doar-doar nu s-ar vedea că găina nemţească dă tonul. Englezii vor vorbi elegant despre menţinerea stabilităţii financiare a lumii occidentale, adică, de fapt, despre statutul de capitală financiară al city-ului londonez.
Preşedintele Americii e preocupat să nu aibă aceeaşi soartă ca şi Jimmy Carter acum 30 de ani. De o parte a Atlanticului lipseşte Ronald Reagan, de cealaltă parte, Margaret Thatcher. E nevoie de cineva care să spună „debirocratizaţi, descentralizaţi şi dereglementaţi!" Cineva care să spună: lăsaţi intervenţionismul deoparte, lăsaţi pieţele să funcţioneze, politicieni, strângeţi cureaua, micşoraţi bugetele, reduceţi armatele de birocraţi, nu impozitaţi munca şi energia, cele două motoare ale creşterii, curăţaţi statul de toate funcţiile inutile. Celor de pe la noi ar trebui să le mai spună că educaţia e prioritatea, că sănătatea e prioritatea, că ele se pot îndeplini prin creştere şi locuri de muncă.
O contradicţie fundamentală a lumii de astăzi este că st
