Scriu de peste 11 ani despre televiziune, în cadrul acestei rubrici, am văzut destule şi am comentat destule, dar există încă lucruri pe care le văd la televizor şi pe care nu le înţeleg.
De exemplu, nu înţeleg rostul campaniei făcute de ministerul doamnei Elena Udrea la televiziunile noastre. De mai multă vreme, ni se arată insistent cum nişte tineri se zbenguie pe la Castelul Bran, prin cluburi, la spa, la bazin etc. Este, cred, campania cu cele mai dese spoturi la televiziunile noastre – prin urmare, sînt băgaţi foarte mulţi bani. Banii noştri, desigur. Ce nu înţeleg e de ce trebuie să plătim pentru ca doamna Udrea să încerce să ne convingă pe noi (şi nu pe străini) să mergem la spa, să ne dăm cu nămol, să ne distrăm în cluburi sau să vizităm Castelul Bran. E ca şi cum ar vrea să ne convingă cineva să ne vizităm propria sufragerie, spunîndu-ne cît de multe lucruri interesante putem face acolo. Am uitat cumva că putem să ne întindem şi pe canapea, să ascultăm nişte muzică sau să citim o carte în fotoliu? Ei bine, pentru a ni se împrospăta memoria, ni se aminteşte asta de mai multe ori în fiecare zi, de cîteva luni încoace.
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furişTot aşa, dacă vorbim de publicitate, nu înţeleg cum a fost posibilă întoarcerea în timp – credeam că asta se întîmplă numai în romanele sau în filmele SF, nu şi în realitate. Creaţia publicitară a evoluat mult, departe sînt vremurile lui „Titan Ice – altă viaţă!“, „V-am prins, vrăjitoarelor!“ sau „Pepsi la un litru – Nu mă-nnebuni, nea Nicu?“. Sau doar par departe. Ştiţi spotul cu soţul care se plînge soţiei că nu poate să facă o rezervare la hotel, apare un tînăr care-i zice să sune la Turneo, iar el sare cu replica „Bă, tu pui mîna pe nevastă-mea!“? Cu el, ne aflăm în plini ani ’90. În plus, bătaia pe care i-o
